..fourteen..

just..:)

>:D<

:)

>:D<

..paranoia..

Nu…nu mi-e frică de întuneric, 
pentru că oricând pot să aprind un chibrit 
şi să îi distrug toată măreţia...
de la un chibrit! 
Nu mi-e frică de negru, 
chiar dacă mă poate cuprinde cu toată concentrarea lui, 
pentru că stiu că voi primi o rază de mov 
şi voi împleti din el un sentiment.
Nu mi-e frică de abis,
nici chiar atunci când îmi ţipă spre suflet,
pentru că întotdeauna va fi un balon de săpun
care mă va ridica sus…mai sus.
Nu mi-e frică de monştrii,
chiar dacă încearcă să-mi împietrească gândurile,
pentru că pot să-i salvez…
cu un zâmbet!

Dar mi-e frică de tăcere…

Pentru că

..toate chibriturile se sting în tăcere.

..în tăcerea care desface sentimente.

..iar sentimentele când tac sparg baloanele de săpun.

..cu cioburi tăcute care sfâşie zâmbete.

..libertate..

Sunt liberă să-mi arunc gândurile
la gunoi…
sau spre un cer purpuriu.
Sunt liberă să iubesc baloanele
pentru că pleacă…
sau doar pentru că se sparg.
Sunt liberă să iubesc dungile
pentru că nu seamănă cu oamenii…
şi nu poluează.
Sunt liberă să-mi curăţ pereţii
de postere…
sau să-i umplu de cuvinte.
Sunt liberă să spăl macii
cu sânge… 
sau să-i colorez cu lacrimi.
Sunt liberă să vorbesc
până se stinge ultima stea...
şi mă acopăr de praf.
Sunt liberă să-mi cresc zâmbetele
într-o grădină de irişi...
apoi să le trimit buburuzelor.
Sunt liberă să desenez planete
cu acorduri de chitară...
sau cu scrum de ţigară.
Sunt liberă să râd
până inima mi se opreşte...
şi vântul îmi fură sclipirea.
Sunt liberă să mă joc cu marea
până se colorează în galben...
şi-mi vorbeşte cu sidef de perle.

Sunt liberă să sper 
la libertate...
împachetată în baloane de săpun.  

***Pentru noi. Pentru ele. Pentru toate elele. Pentru nou si pentru primavara.

..metamorfoza..

Construieşte-mi o lume de piatră
şi-am să-i dau sclipiri din viaţă
şi-am s-o cresc la umbra
sufletului nostru,
ca să nu fie arsă de razele
soarelui monstru.
Am să-o hrănesc cu îmbrăţişări
şi-am să-i construiesc o inimă
din zâmbete,
care să-şi bată ritmul 
asemeni unui colibri purpuriu,
scăpat din visul de dimineaţă.
Am să-i trimit fericire împachetată
în şapte cuvinte, 
cu şapte lacrimi 
plânse de o stea…
 
Construieşte-mi o lume de piatră
şi-am să le arăt oamenilor 
că timpul se transformă în umbră,
umbra se transformă în piatră,
iar piatra se transformă în vis.