..hope..

..endless sacrifice..

Try to stay alive

Until I hear your voice

I’m gonna lose my mind

Someone tell me why

I chose this life

This superficial lie

Constant compromise

Endless sacrifice.

-Dream Theater~Endless Sacrifice-

Şi dacă te-aş ruga să-mi rupi suturile cu un varf de creion? Şi dacă te-aş ruga să-mi sapi prin ţesuturi, să cauţi osul şi să-i araţi lumina zilei? Lăsând la o parte faptul ca sunt vie şi probabil ar curge mult sânge. Şi dacă ţi-aş spunde că simt nevoia să scap de firele care mă ţin la un loc, care-mi ascund măruntaiele, care încă mai păstreaza aparentele?

M-ai asculta senin, ai gândi-pentru tine- că sunt nebună şi ai pleca. Departe. Cum faci mereu. Ai fugi de la o faţă plânsă la una care mereu râde. Ai pleca de la o problemă ca să ajungi la un deliciu. Ai schimba imediat amarul pe dulce…prea dulce. Nici nu ai avea curajul să te uiţi în ochii mei pentru că nu ai în minte decât perfecţiunea catifelată a privilegiului de a alege.

Poate că în locul tau aş proceda la fel, m-aă alege pe mine în faţa orcui. M-aş preţui mai mult decat tot aurul din lume. Dar ţie nu ţi-a scurmat nimeni în carne cu un cui ruginit ca să te facă să înţelegi cât de puţin contezi. Era deajuns o zgârietură, nu era nevoie de o rana adânca. Era deajuns o lamă, nu trebuia şi rugina. Era deajuns sa fie dora deschisă şi sângerândă, nu trebuia să pună şi nisip în ea.

Acum fă-mă să nu mai simt durerea, sunt sătula de ea. Şi nu te uita că ranile-mi sunt închise. Ele dor mult mai tare. Acum puroiul nu are unde să se duce şi zvâcneşte înăuntru în fiecare secundă.

Aş plânge, dar la ce folos? Aş plânge…spre ce? Aş plânge…cu ce? Ochii îmi sunt extenuaţi de la urmăritul liniuţelor negre pe foile albe, iar glandele mele lacrimale nu mai au alta funcţie decât umezirea globului ocular într-atât încât sa nu se usuce de tot şi să se transforme în praf.

Şi dacă aş sta să mă gandesc, nu am ce proteja. Am sufletul drogat de medicaminte şi puroi. Mai am doar amintiri pe care le folosesc atunci când trebuie sa păcalesc lumea. Dar ce lume? Mai am o lume?

Nu. Am pierdut-o. Mi-am pierdut vitrina, cu tot cu pantofii din ea. Mi-am pierdut şi poarta şi cheia, cu tot cu lumea din spatele ei. Am pierdut cutia cu tot cu dungi, cu tot cu vise. Am pierdut varful de creion, cu tot cu desene, cu tot cu poezii şi proză. Am pierdut privirile cu tot cu zâmbete şi până şi cu lacrimi. Am pierdut sperante. Am pierdut promisiunile şi garoafele roşii. Am pierdut stralucirea ce mi s-a transformat în maci uscaţi. Am pierdut până şi norii plini de lacrimi amare în spatele carora se ascundeau stele paradisului meu. Am pierdut privilegii. Multe. Pe toate.

Am pierdut chiar şi privilegiul de a alege. Atunci când mi-am ales viitorul.

Leapsa

Am ajuns si eu in sfarsit la calculator, cu un net folosibil si cu o tastatura pe care sa nu se bata 15 oameni sa pot scrie si eu ce am in geanta.:))

Am asa:

-o carte:Anatomia Omului-Sistemul Nervos Central

-un halat

-o pereche de manusi chirurgicale

-un penar(in care nu va spun ce am pentru ca nu termin azi)

-o cutie metalica cu creioane

-un mp3-player

-un toc de ochelari

-un portmoneu

-o bricheta, ba nu 2

-cheile de acasa

-cheile de la camin

-vreo 3 pachete de servetele

Cam atat, dar mi'am dat seama ca as avea nevoie de un ghiozdan:))

..deghizare..

Câteodată visez să mă ascund
sub tencuiala clădirilor,
cele mai vechi.
Câteodată visez să mă confund
cu praful ridicat,
mult deasupra oraşului.
Câteodată visez să mă scufund
în bălţile mari şi murdare
de curcubee de benzină.
Câteodată visez să mă târăsc
printre mlaştini
de gânduri rătăcite.

Câteodată visez că mă deghizez
într-un mim…
care nu ştie să mimeze nici măcar
un zâmbet.

..linişte..

Am sfărmat planetele
din dorinţa de a crea două puncte
care să ne unească (printr-o linie)…
dar am făcut un deşert.
I-am dat materie vântului
ca să devină podul care uneşte
lacrima mea cu zâmbetul tau…
dar am clădit un munte.
Am alergat norii până la capătul lumii
ca să curăţ cerul şi să ne putem oglindi
sufletele în el…
dar s-a născut furtuna.

Am aşteptat sub (o) Stea
să-ţi presari sărutările
peste inima mea…
dar ai uitat.

..nori negri şi căptuşeală de argint..

Dansează stropi de ploaie
pe corzi de chitară
şi le spală Universul
de lacrimi… 
şi sânge.
Dansează stropi de ploaie
printre petale de maci
şi îmi înmormântează trecutul
în lacrimi…
şi sânge.
Dansează stropi de ploaie 
lângă teatrul cu vise
şi îţi colorează amintirile
cu lacrimi…
şi sânge.

Dansează stropi de ploaie
despinşi din căptuseala de argint
a norilor negri.  

Like reflections on the page

The world's what you create

..this one goes out to the one(s) I love!

Îţi dăruiesc cuvintele mele
să faci din ele steluţe,
apoi să construieşti fractali
care să ajungă la sufletul cerului
să pot urca la el, 
să-i spun 
că dragostea mea
e mai mare decât el!

Îţi dăruiesc ochii mei
să speli soarele cu ei,
apoi să îi ascunzi în mijlocul oamenilor
unde să lipescă vise 
cu lacrimi,
şi să spună lumii
că dragostea mea
e mai mare decât ea!

Îţi dăruiesc măinile mele
să clădeşti o mare din ele,
apoi să aduni liniştea în scoicile ei
care să o transforme 
în perle,
să-mi atârne de gât şi să-mi spună
că dragostea ta
e mai mare decât mine!