..Scrisoare către Blog-Frumos..

Salut blogule dragă,

Te-am căutat de atâtea ori în ultimele zile, dar degetele nu-mi nimereau tastele potrivite şi am renunţat să-ti mai scriu. Recunosc, recunosc cu tristeţe în suflet că am vrut să te abandonez…dar cum să te abandonez?

Un blog micuţ, colorat, cu dungi, care nu face nici un rău nimănui…decât timpului. Oooo, timpu’ supărării. Din momentul ăsta îţi declar război! Şi, timpule, război de ăsta n-ai vazut tu până acum! Cum să-mi furi tu cuvintele? Cum să-mi furi dungile? Cum să-mi furi culorile? Oi fi eu un copil cu vârsta depăşită (..sau termenul de garanţie dacă vrei), oi fi eu o visătoare cu vise de piatră, dar nu te las să mă furi.

Şi revenind la tine, blogule…am hotărât. N-am să te abandonez pentru că m-ai ascultat de câte ori am avut nevoie. Şi te-am crescut până acum…cum aş putea să te las singur în lumea asta, în care până şi timpul se luptă cu noi? Ne vom alia…împotriva timpului. Eu cu tine…tu cu mine…noi…noi toţi.