Am să te învăţ să-ţi deschizi inima
pentru oameni
şi să-i laşi să-şi construiască căsuţele
pe cerul tău.
Am să te ajut să-ţi îndrepţi cuvintele
spre nori
şi să le ceri un curcubeu,
care să-ţi unească lacrima de ieri
cu zâmbetul de mâine.
Am să-ţi arăt câte scoici strălucesc
pentru tine
şi te voi ajuta să le aduni
pe toate într-o bombonieră,
pe care,
apoi să o legi cu fundă roşie.
Am să-ţi pictez cu ace de brad
sufletul munţilor
şi voi strânge în pumni liniştea
florilor de colţ,
ca să ţi-o presar apoi,
sub formă de rouă, pe geam,
dimineaţa.
Am să înalţ zâmbete pure
aproape de îngeri
să îşi îmbrace aripile
cu fericire pământeană.
Am să spăl buburuzele
cu dragoste diluată în lacrimi
şi am să le construiesc cetăţi
împrumutând bucăţi din lună.
Ai să-mi îmbrăţişezi privirea
în fiecare zi,
cu sunet de pian, esenţă de suflet
şi vapori de fericire
ca să-mi amintesc
cum e să respir prietenia.
***Iuliei pentru fiecare mireasma de prietenie pe care a lasat-o in sufletul meu, pentru fiecare zambet pe care mi l-a daruit, pentru fiecare cuvant pe care mi l-a adresat, pentru fiecare imbratisare pe care mi-a oferit-o, pentru fiecare buburuza pe care o vad si care imi aminteste de ea. Pentru lucruri prea mari ca sa poata fi cuprinse in cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu