Zboară..du-te departe..eliberează-te de durere, de suferinţă, de tristeţe. Zboară până la norul acela unde ai să găseşti numai zâmbete, caldură şi dragoste, într-un cuvânt fericire.
Pluteşte până la copacul acela şi şopseşte-i să ţină puţină umbră în juru-i..cândva mă voi folosi de umbra lui să-mi regăsesc liniştea, gândurile. Explică-i că voi avea nevoie de liniştea din jurul lui, de mirosul de frunze şi de senzaţia de dăinuire pe care mi-o inspiră măreţia lui. Explică-i că într-o zi voi avea nevoie de adăpost, de protecţie. Să mă protejeze de lume şi să mă adăpostească de mine, la fel cum făceai tu..dar tu acum zbori..
Spune-i..spune-i vântului să-mi ducă aerul expirat în toate direcţiile Univers ului, să mă ştiu în tot Universul. Povesteşte-i vântului despre mine, povesteşte-i despre cât de mult îmi place să îl simt printre degete, sa-i simt mângâierea puţin rece pe pielea feţei mele, spune-i cât aştept să-i aud soaptele, cât aştept să-mi povestească despre lume, despre flori, despre păsări, despre voi.
Spune-i ploii să-mi spele faţa, mâinile şi gândurile. Spune-i să îmi limpezească sufletul, să-mi purifice mintea. Spune-i să plângă pentru mine atunci când nu voi avea lacrimi. Roagă-o să-mi fie glas când nu voi avea putere să vorbesc şi să nu-mi ceară cuvinte atunci când nu le am..la fel cum făceai tu, dar tu zbori.
Şi dacă tot zbori..du-te până la soare..şi roagă-l să-mi lumineze faţa de fiecare dată când va fi umbrită de nelinişte, nesigurantă sau confuzie. Spune-i că va trebui să-mi încălzească viaţa, să-mi dezgheţe dorinţele şi să-mi călauzească speranţele. Spune-i să-mi mângâie paşii care vor megre în căutarea ta. Spune-i să mă ferească de umbre sau să mă ascundă în ele..spune-i să-mi înalţe rugile şi să le păstreze aproape de urechile lui Dumnezeu, ca ele să se împlinească până la urmă.
Tu zboară..nu te uita în spate, nu te gândi la trecut. Zboară, găseşte-ţi liniştea şi fericirea, dar nu uita să vorbeşti cu vântul, copacul, soarele şi ploaia, să nu mă simt singură. Nu va fi niciodată ca atunci când erai tu, dar tu zbori.
Pluteşte până la copacul acela şi şopseşte-i să ţină puţină umbră în juru-i..cândva mă voi folosi de umbra lui să-mi regăsesc liniştea, gândurile. Explică-i că voi avea nevoie de liniştea din jurul lui, de mirosul de frunze şi de senzaţia de dăinuire pe care mi-o inspiră măreţia lui. Explică-i că într-o zi voi avea nevoie de adăpost, de protecţie. Să mă protejeze de lume şi să mă adăpostească de mine, la fel cum făceai tu..dar tu acum zbori..
Spune-i..spune-i vântului să-mi ducă aerul expirat în toate direcţiile Univers ului, să mă ştiu în tot Universul. Povesteşte-i vântului despre mine, povesteşte-i despre cât de mult îmi place să îl simt printre degete, sa-i simt mângâierea puţin rece pe pielea feţei mele, spune-i cât aştept să-i aud soaptele, cât aştept să-mi povestească despre lume, despre flori, despre păsări, despre voi.
Spune-i ploii să-mi spele faţa, mâinile şi gândurile. Spune-i să îmi limpezească sufletul, să-mi purifice mintea. Spune-i să plângă pentru mine atunci când nu voi avea lacrimi. Roagă-o să-mi fie glas când nu voi avea putere să vorbesc şi să nu-mi ceară cuvinte atunci când nu le am..la fel cum făceai tu, dar tu zbori.
Şi dacă tot zbori..du-te până la soare..şi roagă-l să-mi lumineze faţa de fiecare dată când va fi umbrită de nelinişte, nesigurantă sau confuzie. Spune-i că va trebui să-mi încălzească viaţa, să-mi dezgheţe dorinţele şi să-mi călauzească speranţele. Spune-i să-mi mângâie paşii care vor megre în căutarea ta. Spune-i să mă ferească de umbre sau să mă ascundă în ele..spune-i să-mi înalţe rugile şi să le păstreze aproape de urechile lui Dumnezeu, ca ele să se împlinească până la urmă.
Tu zboară..nu te uita în spate, nu te gândi la trecut. Zboară, găseşte-ţi liniştea şi fericirea, dar nu uita să vorbeşti cu vântul, copacul, soarele şi ploaia, să nu mă simt singură. Nu va fi niciodată ca atunci când erai tu, dar tu zbori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu