Sunt persoane care aleg teluricul în locul spiritualului..sunt oamenii care nu mai văd lumina soarelui, îşi mai amintesc doar că el străluceşte..sunt oamenii care nu folosesc zâmbete, pentru că atât de mult timp a trecut de când au zâmbit ultima oară încat nu mai ştiu cum se face..sunt cei care nu dau îmbrăţişări şi nici sărutări celorlalţi, pentru că nu vor să transmită nimic, nici măcar căldură..nu o mai au.
Pseudoadulţii caută probleme în orice activitate oricât ar fi ea de simplă. Ei încearcă să demonstreze celor din jur că viaţa este, de fapt, cu mult mai grea decât pare şi singura raţiune a ei este să acumulezi cât mai mulţi bani, cât mai multe case sau maşini, să te poţi mandrii celorlaţi pseudoadulţi. Aceştia la rândul lor nu ascultă ce se vorbeşte în jurul lor, simţul auzului i-a cam lăsat..dar şi-au dezvoltat un altul..şi-au dezvoltat simţul competiţiei. Şi a luat naştere astfel o competiţie tacită între toţi pseudoadulţii, o competiţie în care fiecare îşi etalează lucrurile pe care le posedă, le şlefuieşte le poleieşte cu aur să fie cât mai intimidante, luxuriante şi să pară cât mai scumpe.
Pseudoadulţii nu mai văd culori, ei îşi văd toată viaţa în alb şi negru..ei nu mai cunosc sensurile figurate ale cuvintelor, ci doar pe cele pragmatice..pseudoadulţii nu mai folosesc un limbaj literar, plin de metafore sau figuri de stil, limbajul lor s-a transformat în unul telegrafic, rece şi sec..nu mai transmit sentimente prin priviri şi gesturi, pentru că nu mai simt nimic..sunt oamenii care au convingerea că s-au născut ca să manânce şi să moară.
Ei sunt oamenii care distrug idealurile, care năruiesc vise, lovesc fără milă în cele mai pure şi profunde sentimente..sunt oamenii care îţi absorb toată energia, şi o transformă în pasivitate, îţi iau toată iubirea şi o tranfosrmă în indiferenţa..îţi fură visele şi le tranformă în ruine..îţi arată că oamenii nu merită încredere, nu merită dragoste, nu merită prieteni..îţi demonstrează ca unii oameni nu merită să fie copii, să profaneze râsul cristalin şi sincer al unui copilaş..
Au grijă mereu să-ţi demonstreze că nu eşti destul de bun..că nu ai suficientă pregătire..că nu eşti suficient de rezistent la loviturile lor..că nu eşti suficient de neom încât să poţi trăi fără să suferi. Dar îţi arată aceste lucruri fără să fie asta intenţia lor..se poartă cu tine cum se poartă cu toată lumea, ei nu fac diferenţe între oameni şi neoameni, între cuvinte şi pumnale, între lacrimi şi zâmbete. Pentru ei nu înseamnă nimic.
Ţine doar de alegerea ta dacă vrei să ajungi ca ei sau nu.
Pseudoadulţii caută probleme în orice activitate oricât ar fi ea de simplă. Ei încearcă să demonstreze celor din jur că viaţa este, de fapt, cu mult mai grea decât pare şi singura raţiune a ei este să acumulezi cât mai mulţi bani, cât mai multe case sau maşini, să te poţi mandrii celorlaţi pseudoadulţi. Aceştia la rândul lor nu ascultă ce se vorbeşte în jurul lor, simţul auzului i-a cam lăsat..dar şi-au dezvoltat un altul..şi-au dezvoltat simţul competiţiei. Şi a luat naştere astfel o competiţie tacită între toţi pseudoadulţii, o competiţie în care fiecare îşi etalează lucrurile pe care le posedă, le şlefuieşte le poleieşte cu aur să fie cât mai intimidante, luxuriante şi să pară cât mai scumpe.
Pseudoadulţii nu mai văd culori, ei îşi văd toată viaţa în alb şi negru..ei nu mai cunosc sensurile figurate ale cuvintelor, ci doar pe cele pragmatice..pseudoadulţii nu mai folosesc un limbaj literar, plin de metafore sau figuri de stil, limbajul lor s-a transformat în unul telegrafic, rece şi sec..nu mai transmit sentimente prin priviri şi gesturi, pentru că nu mai simt nimic..sunt oamenii care au convingerea că s-au născut ca să manânce şi să moară.
Ei sunt oamenii care distrug idealurile, care năruiesc vise, lovesc fără milă în cele mai pure şi profunde sentimente..sunt oamenii care îţi absorb toată energia, şi o transformă în pasivitate, îţi iau toată iubirea şi o tranfosrmă în indiferenţa..îţi fură visele şi le tranformă în ruine..îţi arată că oamenii nu merită încredere, nu merită dragoste, nu merită prieteni..îţi demonstrează ca unii oameni nu merită să fie copii, să profaneze râsul cristalin şi sincer al unui copilaş..
Au grijă mereu să-ţi demonstreze că nu eşti destul de bun..că nu ai suficientă pregătire..că nu eşti suficient de rezistent la loviturile lor..că nu eşti suficient de neom încât să poţi trăi fără să suferi. Dar îţi arată aceste lucruri fără să fie asta intenţia lor..se poartă cu tine cum se poartă cu toată lumea, ei nu fac diferenţe între oameni şi neoameni, între cuvinte şi pumnale, între lacrimi şi zâmbete. Pentru ei nu înseamnă nimic.
Ţine doar de alegerea ta dacă vrei să ajungi ca ei sau nu.
4 comentarii:
cand ma gandesc ca crestem mari... toata lumea creste mare... da' de ce? hai sa crestem mici:D
si noi o sa devenim un pseudoadulte pentru ca astia care se dau adulti o sa creada ca am crescut si ca ne-am facut oame mare si copiii o sa ne vada ca pe "tanti" :)) si nimic nu o sa fie adevarat, pentru ca noi o sa ramanem de fapt copii :)
o sa devenim doua pseudoadulte, nu "un", scuze:">
noi vom stii mereu ca suntem copii..vom rade mereu ca niste copii..vom iubi ca niste copii..noi vom devenii doua PERSOANE, doua OAME..vom devenii tot NOI, doar ca putin mai mari
Trimiteți un comentariu